ELIZA GOFIŢĂ, , FLORIANA ELVIRA IONICĂ, IOANA RALUCA GOFIŢĂ
Disciplina Toxicologie, Facultatea de Farmacie, UMF Craiova
REZUMAT I
Interacţiunile farmacocinetice între medicamentele utilizate în terapia diabetului zaharat (DZ) nu sunt foarte comune, deoarece agenţii antidiabetici nu sunt, în general, substraturi, inductori sau inhibitori ai enzimelor majore CYP450. β-blocantele reprezintă o clasă de medicamente antihipertensive evitată frecvent la pacientul diabetic datorită temerii că acestea ar putea masca simptome ale hipoglicemiei ca palpitaţii, tremor şi foame şi ar putea prelungi recuperarea din hipoglicemie.
În trialurile clinice controlul intensiv al tensiunii arteriale reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară la pacienţii cu DZ, indiferent dacă pacienţii sunt trataţi cu diuretice în doze mici, β-blocante, IECA sau blocante ale canalelor de calciu.
CUVINTE CHEIE diabet zaharat, glimepirid, risc cardiovascular, β-blocante
Interactions of the glimepiridum with beta adrenolitics în associated therapy
ABSTRACT
The pharmacokinetic interactions among the drugs used to treat diabetes are not very common ones since these substances are not in general in any biochemical connection to the major enzymes CYP450. β-blocants are a certain antihypertensive drug class which is frequently avoided in patients with diabetes since they could put a mask on symptoms of hypoglycemia such as palpitations, tremor and hunger and thus these drugs could prolong treatment of hypoglycemia.
In clinical trials the intensive blood-pressure control lowers cardiovascular both morbidity and mortality in patients with diabetes, regardless of the treatment they receive which could consist of low-dose diuretics, β-blocants, IECA or calcium channel blocants.
Disciplina Toxicologie, Facultatea de Farmacie, UMF Craiova
REZUMAT I
Interacţiunile farmacocinetice între medicamentele utilizate în terapia diabetului zaharat (DZ) nu sunt foarte comune, deoarece agenţii antidiabetici nu sunt, în general, substraturi, inductori sau inhibitori ai enzimelor majore CYP450. β-blocantele reprezintă o clasă de medicamente antihipertensive evitată frecvent la pacientul diabetic datorită temerii că acestea ar putea masca simptome ale hipoglicemiei ca palpitaţii, tremor şi foame şi ar putea prelungi recuperarea din hipoglicemie.
În trialurile clinice controlul intensiv al tensiunii arteriale reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară la pacienţii cu DZ, indiferent dacă pacienţii sunt trataţi cu diuretice în doze mici, β-blocante, IECA sau blocante ale canalelor de calciu.
CUVINTE CHEIE diabet zaharat, glimepirid, risc cardiovascular, β-blocante
Interactions of the glimepiridum with beta adrenolitics în associated therapy
ABSTRACT
The pharmacokinetic interactions among the drugs used to treat diabetes are not very common ones since these substances are not in general in any biochemical connection to the major enzymes CYP450. β-blocants are a certain antihypertensive drug class which is frequently avoided in patients with diabetes since they could put a mask on symptoms of hypoglycemia such as palpitations, tremor and hunger and thus these drugs could prolong treatment of hypoglycemia.
In clinical trials the intensive blood-pressure control lowers cardiovascular both morbidity and mortality in patients with diabetes, regardless of the treatment they receive which could consist of low-dose diuretics, β-blocants, IECA or calcium channel blocants.
KEY WORDS diabetes mellitus, glimepiride, cardiovascular risc, β-blocants