IRINA MANOLESCU⁽¹⁾, IONELA BELU⁽²⁾, ŞTEFANA-OANA PURCARU⁽²⁾, VALENTINA ANUŢA⁽¹⁾, I. MIRCIOIU⁽³⁾, ROXANA SANDULOVICI⁽³⁾

⁽¹⁾Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti; ⁽²⁾Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova; ⁽³⁾Biopharmacy & Pharmacol Res S.A., Bucureşti

REZUMAT

Metoprololul este o substanţă ce aparţine clasei I BCS (solubilitate şi permeabilitate crescute) şi este considerat modelul clasic pentru realizarea de corelări in vitro–in vivo. În unele ţări se acceptă bioechivalenţa pentru produsele ce conţin metoprolol doar pe baza rezultatelor obţinute la testele de cedare in vitro.

Din acest motiv, în studiul de faţă s-au comparat profilele de cedare in vitro pentru un număr de şapte produse comerciale conţinând 100 mg de metoprolol (tartrat de metoprolol pentru şase produse P1–P6 şi succinat de metoprolol la produsul P7) în trei medii de dizolvare diferite (suc gastric simulat fără enzime, tampon acetat pH 4.5 şi tampon fosfat pH 6.8). Considerăm, aşa cum au mai arătat şi alţi autori, că acceptarea includerii metoprololului ca un candidat model pentru exceptarea de la studii in vivo („biowaiwer”) este discutabilă şi trebuie evaluată în continuare. Întrucât metoprololul este un medicament activ cu „safety problems”, cercetări ulterioare sunt absolut necesare.

CUVINTE CHEIE: metoprolol, corelări in vitro–in vivo (IVIVC), test de dizolvare, profil de dizolvare, aria de sub curbă (ASC).

Study of metoprolol release from oral forms. I. Research on development of biorelevant in vitro dissolution methods

ABSTRACT

The Metoprolol is a substance that belongs to the I^st class BCS (high solubility and permeability) and it is considered the classical model to realize in vitro–in vivo correlations. In some countries, bioequivalency is accepted for the products containing Metoprolol just based on results obtained from in vivo release tests.

Therefore, this study has compared the profiles of in vitro release for a total of seven commercial products containing 100 mg Metoprolol (Metoprolol tartrate for six products P₁–P₆ and Metoprolol succinate in the product P₇) in three different dissolution media (non-enzyme simulated gastric juice, acetate buffer pH 4.5, and phosphate buffer pH 6.8). We consider, as other authors showed, that Metoprolol’s acceptance as a model candidate for exemption from in vivo studies (“biowaiwer”) is questionable and must further be evaluated. Because Metoprolol is an active drug with “safety problems”, further research is necessary.

KEYWORDS: Metoprolol, in vitro–in vivo correlations (IVIVC), dissolution test, dissolution profile, under curve area (UCA).