O formă a depresiei este aceea a doliului psihologic, sentiment pe care îl avem atunci când pierdem pe cineva sau ceva important din viaţa noastră.
Cea mai des întâlnită, cea mai cunoscută şi cea mai intensă formă de doliu este durerea pe care o simţim atunci când moare pe cineva drag, apropiat. La o primă vedere, orice am compara cu aceasta pare mai uşor de suportat şi lipsit de importanţă, dar, la o analiză mai atentă, situaţiile nu sunt atât de diferite. După un divorţ, după o despărţire într-o relaţie de orice tip, după ce rămânem fără o sumă destul de mare de bani sau pierdem respectul şi prietenia celor din jur, statutul sau poziţia socială, rămâne acelaşi gust amar al pierderii, cu atât mai mare cu cât ceea ce am pierdut este mai important. Durerea provocată de cele evocate mai sus şi etapele de care sunt urmate sunt la fel de dificile indiferent de cauza lor. Ceea ce trebuie să facă individul este să înveţe să trăiască fără ceea ce a pierdut, iar ireversibilitatea procesului face ca recuperarea să fie mai greoaie.
În fapt, absenţa doliului după astfel de evenimente ar fi ciudată, anormală. Dincolo de greutăţile pe care le provoacă, doliul are un rol adaptativ. Ceea ce învaţă individul este să umple golul lăsat cu altceva, să-şi reconsidere viaţa, să o trăiască fără persoana sau lucrul pierdut. Ori aceasta presupune mobilizarea tuturor resurselor pe care le avea sau pe care le uitase şi reorganizarea întregului sistem de suport social pe care îl are la dispoziţie.
Foto: Rucsandra Calin
Unii oameni ramân totuşi în această stare pentru o perioadă lungă şi au tendinţa de a uita cauza pe măsură ce timpul trece. Există autori care spun că doliul este normal pentru o perioadă de un an de zile. Dacă simptomele se încăpăţânează să rămână, atunci e cazul să apelăm la ajutor.
O greşeală frecventă pe care o facem atunci când cineva de lângă noi suferă este să-l îndemnăm să nu se mai gândească la asta, să uite, să treacă peste asta în linişte. Ori, paradoxal, ceea ce îl ajută cel mai mult este să vorbească despre asta ori de câte ori are nevoie, până când încetează să doară atât de mult. Durerea e mai uşor de suportat în 2. Speranţa vine mai repede atunci când este încurajată. Soluţiile cele mai bune vin din discuţiile care-ţi limpezesc gândurile şi elimină “paraziţii” din ele. Iar dacă devine atât de greu încât nu mai putem suporta şi nici nu ştim ce să mai facem, ne putem baza pe celălalt să caute în locul nostru ce ne-ar putea ajuta.
Copyright © 2014 Centrul de Consiliere și Orientare Profesională. Toate drepturile rezervate.